Vârsta adultă emergentă
Perioada dintre sfârșitul adolescenței și mijlocul celui de-al treilea deceniu, propusă de Jeffrey Arnett în 2000 ca etapă distinctă de dezvoltare.
Apare în: Deceniul în care se formează adultul
Valoare de sine generală
Felul în care un om se apreciază în ansamblu, separat de judecățile despre abilitățile lui din domenii anume.
Apare în: Anii în care un copil învață că poate
Teoria rolurilor
Perspectivă care leagă starea de bine de rolurile sociale pe care un om le câștigă sau le pierde.
Apare în: Ce se schimbă într-un om după pensionare
Teoria continuității
Ideea, formulată de Atchley în 1989, că oamenii în vârstă își păstrează structurile interioare și exterioare folosind strategii legate de experiența lor trecută.
Apare în: Ce se schimbă într-un om după pensionare
Studiu observațional
Cercetare care descrie ce merge împreună în viața oamenilor, fără să intervină asupra lor.
Siguranța atașamentului
Încrederea unui om că partenerul îi va fi alături și disponibil emoțional.
Separare-individuare
Procesul prin care un om își construiește o identitate proprie, distinctă de a părinților; Peter Blos a descris adolescența ca pe a doua etapă a acestui proces.
Prosoche
Atenția, în greacă; la Epictet, vegherea continuă asupra propriilor judecăți.
Apare în: Ce au înțeles stoicii despre schimbare
Prohairesis
La Epictet, capacitatea omului de a alege și de a-și da sau refuza acordul față de impresii.
Apare în: Ce au înțeles stoicii despre schimbare
Proficiens
La Seneca, omul care înaintează, care își mută serios viața spre idealul înțeleptului.
Apare în: Ce au înțeles stoicii despre schimbare
Plasticitate
La William James, însușirea unei structuri de a ceda unei influențe fără să cedeze dintr-odată; azi, capacitatea sistemului nervos de a se modifica prin experiență.
Modelul sistemelor duale
Explicația potrivit căreia, în adolescență, sistemele de recompensă ale creierului se maturizează mai repede decât cele de control, discutată și criticată în cercetarea recentă.
Mobilitate socială
Trecerea unui om, de-a lungul vieții sau între generații, într-o altă poziție socială decât cea de la naștere.
Meta-analiză
Metodă care reunește statistic rezultatele mai multor studii pe aceeași întrebare.
Apare în: Deceniul în care se formează adultul
Maturizarea personalității
Tendința medie a oamenilor de a deveni, la vârsta adultă tânără, mai stabili emoțional, mai conștiincioși și mai încrezători.
Apare în: Deceniul în care se formează adultul
Hexis
La Aristotel, o dispoziție stabilă a caracterului, formată prin obișnuință.
Hărnicie versus inferioritate
Etapa din teoria lui Erik Erikson în care copilul intră în societatea din afara familiei și își descoperă competența sau, dimpotrivă, un sentiment de inutilitate.
Apare în: Anii în care un copil învață că poate
Grup de comparație
Grupul de participanți ales ca reper pentru alt grup, potrivit după criterii ca vârsta, cartierul sau inteligența.
Funcții executive
Procesele mentale care permit stăpânirea impulsurilor, ținerea informației în minte și schimbarea regulii, adică inhibiția, memoria de lucru și flexibilitatea cognitivă.
Apare în: Anii în care un copil învață că poate
Fazele pensionării
Modelul lui Robert Atchley (1976), care descrie adaptarea la pensie ca pe o succesiune de etape, de la anticipare și „luna de miere” la rutină.
Apare în: Ce se schimbă într-un om după pensionare
Documentar longitudinal
Film care revine periodic la aceleași persoane, ca seria „Up”, la fiecare șapte ani.
Dihotomia controlului
Împărțirea lui Epictet între lucrurile care țin de noi (opinii, impulsuri, dorințe) și cele care nu țin de noi.
Apare în: Ce au înțeles stoicii despre schimbare
Dezvăluire de sine
Informația pe care un copil o împărtășește de bunăvoie părinților despre viața lui, principala sursă a ceea ce știu părinții, după Stattin și Kerr.
Dezangajare și transformare
Termenii folosiți de Reed Larson pentru scăderea timpului petrecut cu familia în adolescență și pentru schimbarea calității timpului rămas.
Cortex prefrontal
Zona creierului din spatele frunții, una dintre ultimele care se maturizează.
Apare în: Deceniul în care se formează adultul
Copilăria mijlocie
Intervalul de dezvoltare dintre aproximativ 6 ani și pubertate, numit așa de psihologi pentru că stă între prima copilărie și adolescență.
Apare în: Anii în care un copil învață că poate
Convertire
Schimbare profundă a orientării unei vieți, în modelul lui Augustin adesea bruscă și trăită ca o răsturnare.
Cocoașa reminiscenței
Tendința oamenilor maturi și vârstnici de a-și aminti mai multe evenimente personale din perioada dintre aproximativ 10 și 30 de ani.
Apare în: Deceniul în care se formează adultul
Clasă socială
Poziția unui om și a familiei lui în societate, după educație, ocupație și avere; premisa de la care a pornit seria.
Cercurile rețelei sociale
Felul în care cercetătorii împart legăturile unui om în cercul apropiat, cel de mijloc și cel exterior, după cât de importante sunt pentru el.
Apare în: Ce se schimbă într-un om după pensionare
Cei născuți de două ori
Expresia lui William James pentru oamenii care trec printr-o criză adâncă și ies din ea cu o viață reorganizată.
Bildung
Idealul german al formării de sine, dezvoltarea armonioasă a tuturor puterilor unui om, formulat de Wilhelm von Humboldt.
Asentiment
Acordul pe care omul îl dă sau îl refuză unei impresii, în psihologia stoică.
Apare în: Ce au înțeles stoicii despre schimbare
Adrenarha
Maturizarea hormonală a glandelor suprarenale din copilăria mijlocie, văzută de unii cercetători ca mecanism de fond al schimbărilor din acești ani.
Apare în: Anii în care un copil învață că poate
Voința de sens
Ideea lui Frankl că motivația cea mai adâncă a omului e găsirea unui sens.
Apare în: Omul în căutarea sensului, recitit azi
Studiu longitudinal
Cercetare care urmărește aceiași oameni în timp, spre deosebire de studiul transversal, care compară persoane de vârste diferite în același moment.
Apare în: Ce se întâmplă cu un om la 40 de ani
Stadiile schimbării
Treptele descrise de Prochaska, DiClemente și Norcross, de la precontemplare la contemplare, pregătire, acțiune și menținere, parcurse adesea de mai multe ori.
Apare în: Cum se schimbă un om, de fapt
Schimbare de ordinul întâi
Schimbarea făcută înăuntrul aceluiași cadru, prin soluții de bun-simț repetate, care lasă neatins felul în care e privită problema.
Apare în: Cum se schimbă un om, de fapt
Schimbare de ordinul al doilea
Schimbarea cadrului însuși, în termenii lui Watzlawick, Weakland și Fisch, printr-o mutare majoră a perspectivei.
Apare în: Cum se schimbă un om, de fapt
Prezența și căutarea sensului
Cele două dimensiuni măsurate de Chestionarul sensului în viață: a simți că viața are sens și a fi în căutarea lui.
Apare în: Omul în căutarea sensului, recitit azi
Praxis
La Aristotel, acțiunea care își are scopul în ea însăși, deosebită de *poiesis*, facerea unui produs.
Apare în: Practică
Practică-realizare
Termenul maestrului zen Dōgen pentru zazen, în care practica și trezirea sunt înțelese ca un singur lucru.
Apare în: Ce înseamnă să practici ceva toată viața, Practică
Practică deliberată
Exercițiu structurat, solicitant, făcut anume pentru a îmbunătăți performanța într-un domeniu, cu atenție la greșeli și corecturi.
Apare în: Ce înseamnă să practici ceva toată viața, Practică
Nevoia de apartenență
Motivația fundamentală de a forma și de a păstra legături stabile cu ceilalți, în formularea lui Baumeister și Leary.
Apare în: De ce schimbarea doare chiar când e bună
Modelul transteoretic
Modelul schimbării care adună stadii și procese de schimbare descrise de școli de psihoterapie diferite.
Apare în: Cum se schimbă un om, de fapt
Meșteșug
La Richard Sennett, impulsul omenesc de a face o treabă bine de dragul ei, cultivat prin repetiție atentă.
Apare în: Ce înseamnă să practici ceva toată viața
Menținere
Stadiul de după acțiune, în care schimbarea trebuie păstrată în timp și are nevoie de alte resurse decât pornirea ei.
Apare în: Cum se schimbă un om, de fapt
Logoterapie
Școala de psihoterapie fondată de Viktor Frankl, centrată pe căutarea sensului în viață.
Apare în: Omul în căutarea sensului, recitit azi
Intenție de implementare
Plan de tip „dacă apare situația X, atunci fac Y”, cu ora, locul și gestul precizate dinainte.
Apare în: De ce renunțăm la ce ne face bine
Ieșire din rol
Procesul, descris de sociologa Helen Rose Fuchs Ebaugh, prin care un om părăsește un rol important și își construiește identitatea de „fost”.
Apare în: De ce schimbarea doare chiar când e bună
Generația-sandwich
Adulții care au un părinte în vârstă și, în același timp, cresc sau sprijină propriii copii.
Apare în: Ce se întâmplă cu un om la 40 de ani
Flux
La Mihaly Csikszentmihalyi, starea de absorbție deplină care apare când o provocare mare întâlnește o abilitate pe măsură.
Apare în: Ce înseamnă să practici ceva toată viața
Exerciții spirituale
La Pierre Hadot, practicile zilnice prin care filosofii antici își transformau felul de a vedea și de a trăi.
Apare în: Ce înseamnă să practici ceva toată viața
Disonanță cognitivă
În teoria lui Leon Festinger, nepotrivirea dintre două cogniții și disconfortul psihologic care îl împinge pe om să o reducă.
Apare în: De ce schimbarea doare chiar când e bună
Curba în U a stării de bine
Tiparul statistic în care satisfacția cu viața scade de la tinerețe spre mijlocul vieții și urcă apoi la vârste mai înaintate.
Apare în: Ce se întâmplă cu un om la 40 de ani
Criza vârstei de mijloc
Expresie introdusă de Elliott Jaques în 1965 pentru o fază critică în jurul vârstei de 35 de ani, legată de conștientizarea propriei morți.
Apare în: Ce se întâmplă cu un om la 40 de ani
Claritatea imaginii de sine
Măsura în care un om are o imagine limpede și stabilă despre cine este, slăbită temporar de ieșirile din roluri.
Apare în: De ce schimbarea doare chiar când e bună
Aversiune față de pierdere
Tendința descrisă de Kahneman, Knetsch și Thaler prin care neplăcerea de a renunța la ceva e mai mare decât plăcerea de a-l dobândi.
Apare în: De ce schimbarea doare chiar când e bună
Auto-transcendere
Orientarea existenței umane spre ceva sau cineva dincolo de sine, în descrierea lui Frankl.
Apare în: Omul în căutarea sensului, recitit azi
Auto-compasiune
Felul blând și înțelegător în care un om se raportează la propriile greșeli și eșecuri.
Apare în: De ce renunțăm la ce ne face bine
Alianță terapeutică
Acordul dintre client și terapeut asupra scopurilor și a felului de lucru, împreună cu legătura de încredere dintre ei.
Apare în: De ce renunțăm la ce ne face bine
Aderență
Măsura în care un om urmează efectiv un program, un tratament sau o practică pe care a început-o.
Apare în: De ce renunțăm la ce ne face bine
Abandon prematur (dropout)
Încheierea unei terapii sau a unui program înainte de finalul stabilit de comun acord.
Apare în: De ce renunțăm la ce ne face bine